Apologize

In mine
traieste un om
care inca te iubeste...


Ne indepartam prea mult
incercand sa ne regasim
si nu stim aproape nimic
despre ceea ce simtim
cu adevarat.


M-a obosit atata singuratate
dar stiu prea bine
ca nu toti meritam sa iubim.


Si inca cred
ca luna
este ghidul inimilor frante...

Reintoarcere

Hai sa ne impacam inimile iubito
sa radem si sa plangem
de distanta si timpul
ce ne-au separat atatia ani...


Mi-ai lipsit atat de mult...
lasa-ma sa-ti culeg roua de pe buze
sa-ti sterg plansul cu rasul meu
sa fac din parul tau o toamna plina de soare
sa-ti sarut lobul urechii drepte
sa nu ma satur niciodata de rosul
buzelor tale.


O sa te las sa-mi stai pe tample
sa-mi spui povesti
sa razi in mine
ca o dulce primavara ce esti.


Eu inca sunt indragostit de tine
si te iubesc la fel ca-n prima zi
in care ninsoarea
m-a adus in bratele tale albe...


Mi-ai lipsit
Habar nu ai cat de mult mi-ai lipsit...

Povestea noastra

Imi placea rasul ei
era contagios
ca o boala rara ce nu are leac.


In ochii ei am pierdut totul
inocenta
vise
sperante
si doar iluzia unei regasirii
ma mai tine in viata.


Am cunoscut-o la eclipsa
si-acum doar ea e piesa lipsa...

Femeia in alb

Imi lipsesti
Habar nu ai cat de mult imi lipsesti...



Te-am iubit fara sa ma intreb cine esti cu adevarat
fara sa-ti caut cute pe frunte
fara sa-ti mangai trupul in noptile in care ningea in mine
te-am iubit pentru lumina din inima ta
pentru mirosul de toamna din parul tau
dar mai ales pentru ca
in ochii tai mari si inocenti se ascundea o liniste tulburatoare.



Te-am iubit si nu regret nicio secunda aceasta obsesie
si tot frigul asta groaznic ce-l port in mine
nu este din vina ta
sunt doar cuvintele ce nu ti le-am spus la timpul potrivit
ele s-au transformat in ninsori ce-mi stau pe tample
nu ma simt incomplet fara tine
ma simt singur...



Imi lipsesti
Habar nu ai cat de mult imi lipsesti...

Printesa de hartie

Dintotdeauna si-a dorit sa schimbe lumea
pe unde o indrumau pasii
sa lase in urma doar zambete.


In unele nopti
simtea ca zboara pe nori
trebuia doar sa inchida ochii
si totul era posibil
in visele ei.


Dar timpul nu-i iarta nici pe cei mai indrazneti
am revazut-o acum ceva vreme
parea mai batrana decat secolul in care traia
pe visele din trecut se asezase praful
gros de trei degete
iar ea
in timp ce hranea porumbeii
povestea tuturor
cat de frumos este sa fi  printesa...


Intr-o dimineata de februarie
au gasit-o pe o bancuta din parc
zambea
atat mai ramasese din visele ei
acel zambet sinistru...


Pentru  Ella - noua mea muza

Inimi cicatrizate

Lutul lua forme ciudate
modelat in palmele ei...
cand era mica
visase un castel de fier
in care sa ascunda
povestile
ce nu au un final fericit.


Timpul este nemilos cu visatorii...
isi doreste o casa sub pamant
cand este trista si-i vine a plange
sa se inchida acolo
uraste lacrimile
dar mai mult ca orice
uraste lacrimile ei.


Cat timp nu poti uita
ranile nu se inchid si nici nu se vindeca...
cateodata zambeste singura la pereti
gandindu-se cat de copilaroasa a fost
cand a facut nu stiu ce sau nu stiu cum.

Realitatea este un om ciudat
nu rade niciodata
este ironic intotdeauna
si nu-si doreste nimic pentru sine.


Pentru  Luiza Del Negro...

Tranzitie

Mi-ai promis ca ma inveti sa zbor
ca o sa ne pierdem in arsita soarelui
inocenta si visele
si lacrimile ce inca nu au curs.


Ti-am promis ca daca o sa plec
nu o sa las bilet de adio
doar asa
nu o sa parasesc niciodata mintea ta.


Am talpile arse de la atatea cautari
zadarnice
a unei inimi care sa-mi accepte
defectele si depresiile.


Imi lipsesti!
Iarta-ma...

Fantomele trecutului

 Am pierdut ceea ce credeam ca se numeste dragoste...


Nici nu stiu cat timp a trecut
in ulita aceea care mirosea a parfum
gasit-am piele arsa si mult scrum
mai trag din tigara un fum
fantome nu mai sunt...o sa imi vad de drum.


Lucrurile pierdute nu se mai regasesc
oamenii morti nu se mai iubesc
fara sa vreau am uitat sa zambesc
las capul plecat cand o zaresc.


Fantoma din trecut
regret timpul pierdut
faptul ca n-am stiut...
am dat tot ce-am avut.

Visul (2)

-Ea?
-Fiecare lacrima care o vedeam pe obrazul ei ma omora in ritmul melcului...stiam ca lacrimile sunt pentru altul dar,pur si simplu,nu intelegeam rostul lor cand era impreuna cu mine.Timpul mi-a lamurit lucruri pe care atunci nu le intelegeam...
-Anume?
-Oamenii nu vor intelege niciodata nimic din ceea ce simt...sunt niste pasari inchise intr-o colivie uriasa iar singura bucurie care le este data este iluzia...iluzia unui zbor fara sfarsit.Insingurarea mea este spatele intors celor care cred in lucruri efemere...toti vrem sa fim fericiti dar nu putem sa explicam de ce dar mai ales nu stim ce este asa zisa 'fericire'.As vrea sa cred in destin si in coincidente dar nu pot...pur si simplu nu pot...poate si din cauza ca sunt principialist si foarte incapatanat dar trebuie sa fie si din astia ca mine.
-Mai simti ceva pentru cineva? Mai este loc pentru...'inca ceva'?
-Pentru mine nu mai exista cale de intors.Daca indiferenta este un sentiment,atunci da,simt ceva pentru restul...o indiferenta calda pentru visatori si naivi.Sunt sigur ca pana la sfarsitul vietii mele nu o sa mai apara nimeni in peisaj care sa-mi tulbure gandurile...sunt un om mort...sentimental sunt mort...culmea... mi-e frica de moarte dar imi place starea asta.




Mii de parfumuri trec pe strada dar nu intorc capul macar
te simt pe tine intre ele dar pare totul in zadar...
mai bun decat am fost nu pot sa fiu
inchei scrisoarea fiindca e tarziu.

Visul

-Ce ti-a placut la ea?
-Nu stiu exact dar simteam ca sparge aerul in doua atunci cand merge pe strada...parea genul acela de om care-i atrage pe restul doar prin simpla prezenta.
-A fost iubire sau...?
-Faptul ca dupa ea nu a mai fost nimeni cred ca iti raspunde la intrebare dar vreau sa spun ca nu a fost nimic fizic intre noi...am iubit-o fara sa-i cer sa ma iubeasca sau sa ma astepte cand sufeream depresii severe...eu cred ca oamenii sufera daca relatia devine prea fizica...sentimentul este cel care ne uneste nu latura atractiei fizice care,de altfel,este doar o simpla constanta.
-Spui ca nu a mai fost nimeni dupa ea...inseamna ca a fost o dezamagire crunta...
-Pe mine ma dezamageste in fiecare zi cate ceva dar nu discutam despre asta...m-a dezamagit pentru ca nu stie sa spuna adio intr-un mod elegant...avea crize in care eram 'vinovat' pentru micile frustrari din viata ei...a contat faptul ca nu m-a inteles niciodata si mai presus de toate nu a inteles cat de mult am iubit-o...iar acum,dupa atatea luni de zile,ma simt ciudat fara sa iubesc pe nimeni dar imi este bine...cel putin,asa cred..

Gradinarul nocturn

Singuratatea apropie oamenii
Nu iubim pentru ca asta vrem cu adevarat
Iubim pentru ca ne este frica...
Sa murim singuri si tristi.

Fericirea este o bomba...dam ture in jurul ei fara sa stim cum sa o dezamorsam.

Mi-ai spus ca nu mai poti si vrei sa pleci
Nu te-am oprit..nu-mi sta deloc in fire
Sarutul dat atunci cu buze reci
Ma-ntreb s-acum: Oare a fost iubire?

Adun din parcuri
Petale cazute de pe inimile frante ale indragostitilor...
Gradinarul nocturn
Isi face datoria ducand in spate
Dezamagirile ignorantilor.

Intamplari ciudate

Nu stii ce mult regret cand ganduri calatoare
Opresc pe strada ta ca sa-ti aduca soare
Fac cerc in jurul tau sa-ti dea o-mbratisare
Dar tu treci mai departe mereu nepasatoare.




Iubirea este-un drum...poteca spre un munte
Tacerile de ieri si sarutari pe-o frunte
Hraniti fara sa vrem din intamplari trecute
Azi  singuri si satui...c-am indurat prea multe.

Ti-e sufletul uscat,obtuz si plin de patimi
Ca sa te scap de toate vreau sa te spal cu lacrimi
Alerg in urma ta ca dupa pocainta
Caci sa te vad zambind..e ultima dorinta.

Acum,la final,ma-ntreb ce e firesc
E zambetul normal...iubitu-i omenesc?
Sa crezi neincetat in taina asta vie
Si-n locul ei in suflet nimic sa nu mai fie.

Tacut te tin de mana... pasind in alta lume
Impletim buze moi ce nu au niciun nume
Aplec capul incet si spun o rugaciune
Atunci cand ma trezesc sa fi a mea minune.

Pour Sonia...mon fardeau belle.

O iarna personala

Iubito,suntem doi simpli identici
Ce-si feresc buzele atunci cand vor sa se sarute
Pentru ca vor ca amintirea sarutului prim
Sa nu dispara niciodata
Sau sa fie umbrit de un altul.


O iarna personala
Mi-e frig si sete in acelasi timp
Sunt prea batran ca sa ma schimb
Si gandurile mi le plimb
In jurul unui semineu ce vrea afara.


Ma tortureaza umbre cand tu nu esti in ele
Magie,minuni,povesti si joc de iele
Deschide ochii si priveste viitorul
Si simte-n suflet cum atarna dorul.

Ingerul cel bun

Nici macar sa te pierd nu am stiut sa fiu in stare...incercam sa te alung crezand ca te vei plictisi si vei pleca...te impingeam voit spre limitele propriei suportabilitati.
Ce fel de om se comporta in acest fel?
Realitatea care astazi imi este sora geamana abunda in alcool si in povesti despre noi spuse strainilor...mi-ar place sa cred ca cineva ma compatimeste dar simt ca ma mint frumos...frumos si inutil.
Cand reusesc sa adorm,asta daca bautura nu isi face efectul,imi dau seama cat de putin imi pasa daca ma mai trezesc a doua zi.
Muntele de inutilitate care respira in mine ma impinge spre cele mai urate scenarii.
Sunt prea las ca sa ma ridic din propria mizerie si sa ridic capul  strigand: De maine o sa fie altfel!

Timpul a pus intre noi multe bariere dar sa traim atatia ani in acelasi oras fara sa ne intalnim,nici macar intamplator,denota mai mult decat o simpla coincidenta.
Nu stiu cum as reactiona daca intamplarea mi te-ar scoate in fata...ma cuprind emotiile doar cand ma gandesc si nu cred ca merit o astfel de fericire.
Tin minte cand imi sopteai la ureche ca muzica ne face puternici si vom reusi sa invingem moartea.
Te tineam ca mana si iti spueam ca daca sfarsitul lumii ma gaseste in bratele tale atunci as vrea sa mor in fiecare zi...numai sa nu te pierd.
Astazi,dupa cate lucruri mi se intampla, ma gandesc cum am putut sa traiesc fara tine.



Ascund in mine lucruri ce nu ti le-am mai spus
Stiam ca ai de gand sa pleci foarte departe
Cand ai urcat in tren ai luat bilet doar dus
Vroiai sa scapi de mine...de mine si de toate.

Nu ai privit in urma..capul nu l-ai intors
Eu nu eram acolo ca sa te vad cum pleci
De fericire crunta eram satul si stors
Saruturile noastre erau fierbinti si seci.

Te-am visat intr-o noapte cum coborai din ceruri
Un heruvim perfect sculptat de un maestru
Dar eu eram prea trist si prea terestru
Ca sa-mi arat iubirea-n mii de feluri.

De multe ori am fost tentat sa te caut si sa te privesc din umbra,ca un demon,doar ca sa-mi satisfac morbida dorinta de revedere dar sunt incapabil de o asemenea indrazneala.

Tin minte si acum povestile despre ziua accidentului...cum stateai in gara aia infecta si blestemata.
Te-au intrebat ce faci acolo si ai raspuns senina:
Astept sa se intample ceva!
Cad doua lacrimi...s-a intamplat tocmai ce nu trebuia...eu meritam nenorocirea care iti tortureaza sufletul...care te-a indepartat de oameni si de viata.
Nu trebuia sa se intample nimic...

Dau drumul la muzica si inchid ochii...ascult 'Anotimpurile'...si de cate ori o sa le ascult..tu vei fi printre ele.

Provocarea Liviei

Construiam un castel in vis
Cand te-am intalnit
Umeri goi si zambet mut
Erai asa de trista...suflet pierdut
Urasc cand toate se intampla cu un scop
Sa razi,sa plangi sau sa cazi mort
Azi nu mai construiesc nimic
Si tu esti departe.

Alergam prin gradina
Si m-am oprit in fata unei flori
Ce-mi amintea de tine uneori
Cand ma trezeam plangand,secat, in zori
Caci tu plecai..
Sa nu te vad cum mori.

Sunt singur s-adun vise de pe camp
Visele celor care nu se mai intorc
Nu vreau sa dau de-un vis de-al tau
As plange,mi s-ar face rau
M-as arunca pierdut in hau
Caci nu pot fara tine,zau.


Si timpul trece..astazi sunt batran
Tresar cand mi se pare ca te vad
Am asteptat atat amar de vreme
Glasul tau ca sa ma cheme
Te-am asteptat stiind ca n-ai sa vii
Si imi e somn..caci asteptarea doare
Destinul,soarta vor sa ma omoare
Sau sa m-arunce in bratele tale
Dar ce pacat..
Sunt prea batran si prea trist
Ca sa mai cred in vise.

Close

Titlul postarii reflecta faptul ca sunt hotarat sa inchei discutiile despre sentimente fata de persoanele de sex opus,despre dragoste si alte lucruri asemanatoare.Nu mai vreau provocari-lasati-ma sa ma indragostesc de cineva ca sa pot scrie despre iubire..fiindca nu pot pe o astfel de seceta interioara.

Dupa atatea dezamagiri mi-am dat seama ca,cuvantul' te iubesc ' este cel care da startul la sfarsitul relatiei,este momentul in care bulgarasul de zapada se pune in miscare si o ia la vale..cu tine.Cand nu iubesti cu adevarat o femeie? Cand te trezesti dimineata si primul gand nu este catre ea,cand esti aproape de a muri iar in secunda ultima nu iti trec prin cap cuvintele: ce o sa se faca fara mine?,cand plange si tu nu poti sa-i spui nimic.Cand iubesti cu adevarat o femeie? Cand stii sigur ca nu o sa vina la intalnire dar o astepti mult timp peste ora stabilita, cand vrei sa te prefaci in orice doar ca sa fii in preajma ei,cand nu mai este nevoie de cuvinte ca sa-i spui ce simti.Femeia nu are nevoie de calitati ca sa fie iubita si am credinta ca niciun barbat nu studiaza personalitatea celei de care se indragosteste.Faptul ca m-am insingurat nu inseamna ca am renuntat total la razboi desi am pierdut toate luptele de pana acum ci ca imi readun fortele pentru alte dezamagiri ce o sa vina.
Nu putem niciodata sa iubim femeile pentru ce sunt..nu putem..pentru ca adoratia noastra vine din micile gesturi prin care ele ne fac sa fim importanti in viata lor.
Doar cand sunt indragostit radiez de fericire,simt ca pot sa fac orice si referitor la un film vazut cand aveam 10 ani,in care se spunea ca 'adevarul te face liber',este total gresit..dragostea te face sa joci cum canta ea..esti capabil de lucruri inimaginabile..poti muta un munte si toate astea fiindca iubesti.
Am credinta ca aceasta lumea se va sfarsi cand vom numi iubirea un sentiment,pentru ca nu este asa..iubirea este o traire,o emotie..o bucatica de divin.

Din tot ce-a fost si astazi nu mai este
Candva o sa se scrie o poveste.

Cezara

Ce nume de imparateasa
Uitata pe carari pierdute
O fresca parca-npodobita
Cu nestemate multe,multe

Si nebunia de-a fi bun
Indiferent de consecinte
Fugind de lucruri ce se spun
Capituland zeci de dorinte

Si cate lucruri ti-as mai zice
Oricate nebunii ti-as spune
As declansa Apocalipsa
Si-as transforma lumea in spume

Cand toti supusii ti se-nchina
Privind la tine ca la soare
Framanti in palme orice vina
Zambesti cu semne de-ntrebare


Eu sunt strainul care-n umbra
Sculpteaza-n gand perfectiunea
Nu sunt amenintare sumbra
Zambesc cand apare minunea

Si ma inclin la fel ca altii
Cand in preajma e regina
Ea zambeste dar e trista
Oare cine poarta vina?

Anonimul

Stii de ce mi-e frica mie?
Ca poate o sa plangi si nimeni n-o sa stie
Si nu ai servetele...

Stii de ce imi este dor?
De clipele frumoase ce luneca usor
Saruta si-apoi mor
Mi-e frica c-ai sa plangi
Si nu voi fi aici.

Iti amintesti ce naiv eram
Caci te visam in fiecare noapte
Din teama de a nu te pierde?
Ce om naiv.

Nu mai dorm noptile
Mi-e teama sa nu te visez din nou
Sa am regrete inutile si tardive
Si chiar daca nu a fost vina mea
Nu vreau sa-mi fie dor.

Draga C...mi-e dor de tine

De ce nu vii?

Poem mic

Ce trista esti de cand zambesti fortat
Te pierd in lumea viselor femeie
Saruta-ma usor...asa de neuitat
Si-nchide-te in tine ca o orhidee

Tresar cand te confund cu altcineva
Tresar cand simt parfumul langa mine
As vrea sa pot iubi si altceva
Dar gandul nu ma lasa..si inima-i la tine

Aduni nori negri-n mine,dai drumul la furtuna
Spui soapte la ureche...apoi ma prinzi de mana

Pentru toti prietenii mei virtuali.

Lacrimi uscate de soare

Cand fericirea pare muza muta

Care respira doar la noi pe buze
Durere ce nicicand nu se mai uita
Metamorfoza si gesturi confuze

Mai pastrez poze doar cu tine-n minte
Si somnul imi devine imposibil
Ma pierd printre regrete si cuvinte
Si uit ca tot ce-i bun nu e credibil

Ma uit afara cat de frumos ninge
Dar stiu ca nu o face pentru mine
Zapada sufletul nu mi-l atinge
Si mi se face tare dor de tine

Si mi-as dori sa intelegi vreodata
Ca totul vine numai de la soare
Chiar lacrimile care lasa-o pata
Deasupra unui sentiment ce moare

Tuturor celor care au trecut pe aici...si (inca) nu s-au plictisit de acest blog.Nici eu nu stiu de ce scriu despre lucruri in care nu mai cred.Suntem prea multi naivi si nu este bine deloc.Eu vreau sa ma vindec de naivitate si lucrez la un leac dar ceva imi spune ca nu o sa reusesc.Si totusi...imi plac cauzele pierdute.