Hai sa ne impacam inimile iubito
sa radem si sa plangem
de distanta si timpul
ce ne-au separat atatia ani...
Mi-ai lipsit atat de mult...
lasa-ma sa-ti culeg roua de pe buze
sa-ti sterg plansul cu rasul meu
sa fac din parul tau o toamna plina de soare
sa-ti sarut lobul urechii drepte
sa nu ma satur niciodata de rosul
buzelor tale.
O sa te las sa-mi stai pe tample
sa-mi spui povesti
sa razi in mine
ca o dulce primavara ce esti.
Eu inca sunt indragostit de tine
si te iubesc la fel ca-n prima zi
in care ninsoarea
m-a adus in bratele tale albe...
Mi-ai lipsit
Habar nu ai cat de mult mi-ai lipsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu