Mese pline cu de toate
In case multe lumini
Amintiri necenzurate
Oameni ce se simt straini
Traim vremuri monotone
Prea multi oameni se simt singuri
Singuri ca o furculita
Fara umbra unei linguri
Ancorati in multiversuri
Fara sanse de scapare
Comunicam doar prin gesturi
Si prin semne de-ntrebare
Prea multi ochi tristi sunt in lume
Zambetele sunt machiate
Nu se mai rade la glume
Nici a plange nu se poate
Tot pozam in oameni sinceri
Cand pe limba zac minciuni
Insa gandurile noastre
Au culoare de taciuni
A trecut si anul asta
Insa cate n-au trecut?
Cate bucurii nespuse
In neant au disparut?
Suntem tristi sau suntem veseli
Mai are vreo importanta
Cand afara nu-i zapada
Si nici urma de speranta
Esti singur cand suntem singuri
Esti singur si impreuna
Cand in suflet ai doar friguri
Iar tu cauti o parte buna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu