Moartea nu are mama

Acum cand stau intins in cripta asta rece
Nepasator imi pare ca timpul parca trece
Si pustiit de toate in ganduri si-n simtire
Constat ca am ramas o simpla amintire

Ca ochii mamei mele nu-i vad de unde sunt
Imi sta deasupra cerul si-un munte de pamant
O aud cand ma striga si cum ma cheama acasa
Dar drumul ce-l strabat nu face cale-ntoarsa.

Si-mi pare asa de rau de cei ce-acum ma plang
Dar stiu ca amintirea o sa mi-o poarte-n gand
Nefericit e omul cand de pe lume pleaca
Uitarea schimba dorul si-l face ca sa treaca.

Moartea nu are mama...acum o stiu prea bine
Ca astfel dintre toti nu m-alegea pe mine
Eram asa de tanar...priveam spre rasarit
De acum ma-nghite bezna si totul s-a sfarsit.


Pentru Cojocaru Ilie Laurentiu,prietenul meu bun,care de ieri zambeste printre stele.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!