-Fiecare lacrima care o vedeam pe obrazul ei ma omora in ritmul melcului...stiam ca lacrimile sunt pentru altul dar,pur si simplu,nu intelegeam rostul lor cand era impreuna cu mine.Timpul mi-a lamurit lucruri pe care atunci nu le intelegeam...
-Anume?
-Oamenii nu vor intelege niciodata nimic din ceea ce simt...sunt niste pasari inchise intr-o colivie uriasa iar singura bucurie care le este data este iluzia...iluzia unui zbor fara sfarsit.Insingurarea mea este spatele intors celor care cred in lucruri efemere...toti vrem sa fim fericiti dar nu putem sa explicam de ce dar mai ales nu stim ce este asa zisa 'fericire'.As vrea sa cred in destin si in coincidente dar nu pot...pur si simplu nu pot...poate si din cauza ca sunt principialist si foarte incapatanat dar trebuie sa fie si din astia ca mine.
-Mai simti ceva pentru cineva? Mai este loc pentru...'inca ceva'?
-Pentru mine nu mai exista cale de intors.Daca indiferenta este un sentiment,atunci da,simt ceva pentru restul...o indiferenta calda pentru visatori si naivi.Sunt sigur ca pana la sfarsitul vietii mele nu o sa mai apara nimeni in peisaj care sa-mi tulbure gandurile...sunt un om mort...sentimental sunt mort...culmea... mi-e frica de moarte dar imi place starea asta.
Mii de parfumuri trec pe strada dar nu intorc capul macar
te simt pe tine intre ele dar pare totul in zadar...
mai bun decat am fost nu pot sa fiu
inchei scrisoarea fiindca e tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu