Powered By Blogger

miercuri, 3 august 2022

Procesul insomniei involuntare

 Suntem sortiti la a lasa pamantul gol

parca dusmani ai propriei planete

ne potrivim in nesimtitul rol

de-a pune viitoru-n amanete


Noi suntem,fara doar si poate,imbecili

crezand ca mai exista vreo scapare

o specie de cruzi eterni si inutili

o mana de tarana aruncata-n soare


Acest vesnic exil pe o planeta parasita

unde boala si moartea concureaza

pe trupuri de cretini fara ursita

ce intre ei mereu se devoreaza


Ne nastem morti, ne credem vii

si-n fuga asta dupa nemurire

dam viata la invidii si prostii

si coboram in gropi cu albe fire


Aproape am ajuns sa ne mandrim

c-am fost alesi ca specie superioara

si de-asta incontinuu ne macelarim

fara regrete si fara sa ne doara


Parca bolnavi de straniul obicei

de-a nu mai crede-n nicio libertate

plecam din lume neavand idei

si nici nedand doi bani pe sanatate


Se moare peste tot,pe-acest pamant

iar mortii-s pusi,din nou, in paranteze

si-mi mai ramane doar sa ma-nspaimant

de-o lume ce-i condusa dupa ipoteze











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine