Cand te-am intalnit
Umeri goi si zambet mut
Erai asa de trista...suflet pierdut
Urasc cand toate se intampla cu un scop
Sa razi,sa plangi sau sa cazi mort
Azi nu mai construiesc nimic
Si tu esti departe.
Alergam prin gradina
Si m-am oprit in fata unei flori
Ce-mi amintea de tine uneori
Cand ma trezeam plangand,secat, in zori
Caci tu plecai..
Sa nu te vad cum mori.
Sunt singur s-adun vise de pe camp
Visele celor care nu se mai intorc
Nu vreau sa dau de-un vis de-al tau
As plange,mi s-ar face rau
M-as arunca pierdut in hau
Caci nu pot fara tine,zau.
Si timpul trece..astazi sunt batran
Tresar cand mi se pare ca te vad
Am asteptat atat amar de vreme
Glasul tau ca sa ma cheme
Te-am asteptat stiind ca n-ai sa vii
Si imi e somn..caci asteptarea doare
Destinul,soarta vor sa ma omoare
Sau sa m-arunce in bratele tale
Dar ce pacat..
Sunt prea batran si prea trist
Ca sa mai cred in vise.
Nu pot spune despre aceasta poezie nimic altceva, decat ca e perfecta!
RăspundețiȘtergereIonut, tot citesc si recitesc poezia asta... e atat de profunda!
RăspundețiȘtergereIn special versurile acestea:
"Sunt singur s-adun vise de pe camp
Visele celor care nu se mai intorc
Nu vreau sa dau de-un vis de-al tau
As plange,mi s-ar face rau
M-as arunca pierdut in hau"
Ma obsedeaza pur si simplu si nu imi dau seama de unde atata putere de cuprindere, atata forta poetica.
Raman fara cuvinte de cate ori o recitesc.