Moartea domnului Lazarescu

Acum cand stau pe patul de spital
intr-un salon care miroase a urina
unde gandacul mi-e prieten cordial
constat ca sunt un mort fara de vina


Nu cred c-as fi o pierdere prea mare
ultimul mort cu siguranta n-o sa fiu
as spune-o rugaciune-n voce tare
dar de cainta cred ca-i prea tarziu


Il vad pe doctor cum citeste de pe file
de diagnostic nici ca imi mai pasa
mi-am cheltuit toti banii pe pastile
cu dreptul de-a muri la mine-acasa

Privirea lui in suflet parca cauta
nu stiu ce spera ca sa mai gaseasca
primesc fara emotii a lui lauda
ca-s bine desi moartea e fireasca


Tusesc cu zgomot si-mi trezesc vecinii
vecini de suferinta-ntr-un salon
in care palida prezenta a rusinii
azi nu vrea ca sa taie niciun bon


Astept sfarsitul ca pe-o izbavire
mi-e greu si mie,le e greu si lor
nu vreau sa fac din asta nicio stire
care sa spuna ca muritul e usor


Se mai deschide usa peste noapte
se fac verificari de suntem inca vi
sperand in sinea lor ca biata moarte
o sa ne ia si nici n-o vom simti