Cu cat sunt eu mai sincer si naiv
mai incapatanat sau fara de rusine
constat ca nu mai am niciun motiv
sa nu iubesc frigul ce zace-n tine
Nu vreau sa mi te izolez definitiv
nici sa te-ascund in lumea blestemata
a celor ce-au iubit mult prea tardiv
cu remuscari si-o constiinta vinovata
Stai prinsa-n randuri,in mansarda
si-ti construiesti castele doar in gand
in timp ce sufletu-ti continua sa arda
iar buzele-ti ingheata surazand
Si ce pacat ca nu mai are cine
sa ne salveze cand parem prea prinsi
ca doua inimi sub asediu si-n ruine
ca niste ingeri ce se recunosc invinsi
"Iubeşti întâi din milă,din îndatorire,din duioşie,iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită,îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti,să înşeli atâta încredere." (Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste,Întâia noapte de război)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu