Ultimul adio

Mi-e frica de plecarea lor prea timpurie
mi-e frica ca n-am sfatul cui mai cere
s-ajung sa cred ca nu a fost sa fie
sa-nlocuiesc parintii cu-o tacere


Mi-e frica de un timp fara de mama
ea,care gandul bun mereu mi-l poarta
mi-e frica si m-apuca iarasi teama
de ziua cand mi-or spune ca e moarta


Mi-e frica de o iarna fara de sfarsit
cand n-o sa li se vada chipul de nameti
mi-e frica ca degeab-am mai venit
ca-n visul unei triste dimineti


Mi-e frica c-oi gasii poarta legata
si-n curte nu mai latra niciun caine
iar in gradina, umbra mea ciudata
parca-i inchisa intre ieri si maine


Mi-e frica de frigul ce-l simt ei
stiindu-ma plecat asa departe
si-i vad pupand icoane de ulei
rugandu-se sa fiu ferit de moarte


Mi-e frica de o zi fara parinti
cand devenim orfani fara de voie
dar nu ii pierdem ca n-am fost cuminti
ci ca in ceruri e de ei nevoie...