Imi amintesc
cum in ochii tai
cresteau uriase castele de zapada
si astfel lacrimile tale
se transformau in bobite de roua dulce
ce nu aveau curajul
sa scoata capul afara
de frica soarelui.
Imi placea cum
buzele tale
se bronzau
in asteptarea unui zambet.
Iti amintesti
cum se impleteau gandurile noastre
ca doua lacrimi ajunse
la final de drum
iubeam atat de mult rasul tau
si poate de asta
inca iti pastrez amintirea vie.
Eu te-am iubit mai mult decat pe mine
si munti din loc as fi mutat
pentru o clipa de sinceritate
si-un gand ce poate n-ar fi fost adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu