luni, 31 octombrie 2011

Caderea

Meditand zilele astea la anumite probleme filosofice care ma preocupa,am fost lovit pe neasteptate de o intrebare ciudata: Ce simte cu adevarat un om aflat pe marginea prapastiei? Dupa ceva timp am inteles ca nu-i este frica ca o sa cada si va muri ci teama o reprezinta faptul ca poate sa fie impins,inconstient,sa aleaga calea sariturii in gol.Nu moartea in sine il sperie ci faptul ca alearga spre ea cu o repeziciune care nu-l caracterizeaza,si poate,chiar fara voia sa,in conditii normale.M-a surprins concluzia la care am ajuns si ca urmare am incercat sa aplic si acest tipar in viata de zi cu zi.Vorbesc de chestiunile in care ne aruncam cu capul inainte crezand orbeste in puterea de sacrificiu al celorlalti si in faptul ca falsitatea nu este calitatea lor principala.Increderea in oameni este un fel de sinucidere zilnica iar unii dintre noi au nevoie de asta pentru a mai crede,inca o zi,in folosul propriei existente.Cand te minti singur ca mai exista cineva caruia-i pasa de viata ta searbada si nefericita as indraznii sa-ti spun sa te mai gandesti inca o data.Si daca totusi cineva simte ca ai nevoie de consolare gandeste-te ca nimic in lumea asta nu este gratis prietene.Cine iti ofera un dolar..la un moment dat o sa vrea 2 inapoi si atunci vreau sa te vad ce-mi spui despre oameni.De ieri am inceput sa ma rog la Dumnezeu pentru a muta data Apocalipsei mai devreme pentru ca imi pare prea mult se suportat daca mai dureaza 50 de ani,desi in sinea mea imi doresc ca peste 50 de ani sa nu mai fim condusi de oameni,poate de maimute dar nu de om.Omul are un efect distrugator asupra tuturor lucrurilor cu care intra in contact,reuseste sa le modifice si sa le imbarlige incat si pentru el ajunge totul greu de inteles.Si din toate nebuniile pe care le face gaseste pe altcineva vinovat de calamitatea care o produce fapt care pare tragi-comic.Cred in existenta si a altor fiinte care cohabiteaza cu noi in aceasta galaxie dar de departe noi suntem daunatorii Caii Lactee.Cadere-asa se numeste ceea ce traim voluntar sau involuntar pe aceasta planeta dar curiozitatea mea se refera la faptul ca inca nu stim ca se va intampla cand aceasta cadere va lua sfarsit.Ce urmeaza dupa asta? Despre subiectul asta al degradarii o sa mai vorbesc pe viitor.Seara buna cititorilor mei!

2 comentarii:

  1. hai mai bine sa ne rugam pentru pace si iertare, te rog mult :)

    RăspundețiȘtergere
  2. typo: Ma surprins*
    m-a
    _____________
    Nimănui nu o să îi pese de tine, în afara familiei tale. O dată ce ai conştientizat asta te scalzi în realism:)

    RăspundețiȘtergere