joi, 17 noiembrie 2011

EL

Mi-e frica de ziua in care o sa ajung sa cred ca D-zeu nu exista.La cate lucruri se intampla in aceasta lume mult prea grabita am credinta ca o sa fim incercati si cu asta.Ganduri frante zboara prin mintea mea si incerc sa pun mana pe ele pentru a le alunga din locul sacru al credintei.Si cum spunea Voltaire: Daca nu crezi in D-zeu iar el nu exista nu ai pierdut nimic dar daca nu crezi iar El exista atunci ai pierdut totul.Sunt destule intrebari care imi tortureaza mintea dar am inteles,candva, ca unele dintre ele nu au nevoie de raspuns pentru ca el nu exista.De curand s-au implinit 2 ani de la moartea surorii mele si imi aduc aminte foarte clar ca nu am incercat sa dau vina pe nimeni atunci,chiar daca in acel apogeu al durerii puteam refula asupra oricui.Inainte de a se intampla asta nu simteam foarte tare durerea celorlati cand pierdeau pe cineva drag dar nici nu imi doream sa aflu cum este si nici nu credeam in posibilitatea intamplarii unui accident nefericit care sa dea peste cap intreaga existenta a familiei mele.La moartea ei am simtit toata durerea celor care trecusera prin asa ceva iar eu nefiind implicat direct,incercam sa-i consolez cu aerul fals ca inteleg prin ce trec.Doar credeam ca inteleg...Ma incearca un sentiment de singuratate cand ma gandesc ca ,poate,nu exista o forta superioara deasupra noastra si ca totul nu este decat o farsa cruda pentru a masca un adevar crunt.Nu pot sa-l invinovatesc pe D-zeu pentru nimic din ce se intampla in aceasta lume deoarece nu este EL cel care o conduce cu atata nestiinta spre prapastie.Nu am voie sa abandonez acum cand finalul este atat de aproape si avand in vedere prin cate am trecut,si poate o sa mai trec,acest lucru imi este interzis.Daca D-zeu exista sau nu,nu este problema noastra.Datoria noastra este sa credem ca exista...implicand orice risc si asumandu-ne pana la capat purtatul crucii.Ma rog pentru cei care nu au aceeasi limita de a indura ca si mine pentru ca o sa le fie tare greu fara acel mic bob de credinta,cel care face cu adevarat diferenta.Ma rog pentru pacea si linistea fiecaruia din noi.

Un comentariu: