Albastrul ochilor ei (partea 1)

E prima data cand sunt invins total de dorinta de autoizolare a unei persoane minunate.De cateva zile ma simt ca un drogat in sevraj,bezmetic si inutil.Simt ca am pierdut jumatate din speranta care imi mai ramasese de consumat pana la sfarsitul vietii.Este adevarat ca visele frumoase se termina repede si ca nimic din lucrurile bune nu se mai reintorc vreodata.Am intalnit-o cand nu mai aveam nimic si am reusit sa o pierd cand credeam ca am totul.Am iubit-o cand nu iubeam pe nimeni iar azi o iubesc cum nu am mai iubit vreodata.Se spune ca sfarsitul e un nou inceput si ca toate sunt sortite trecerii timpului dar EA o sa le invinga pe toate si va ocupa,mult timp de azi inainte,cel mai special loc din inima mea.In ultimele patru zile am fost chinuit  de sentimente confuze si dureroase,de stari care nu as fi crezut ca pot sa ridice si sa coboare sufletul unui om.Nu pot sa dorm,sa mananc sau zambesc pentru ca toate aceste lucruri imi par atat de straine fara ea.As vrea sa-i scriu si sa-i spun sa se intoarca dar azi poate e mai fericita fara prezenta mea in viata ei.Imi amintesc emotia primei intalniri si dulceata ultimului sarut,durerea separarii si senzatia amara a singuratatii.Iubirea ei m-a facut sa visez,sa sper si sa nu renunt niciodata la lucrurile in care cred cu adevarat.Si cat de frumos poate sa fie un inger cu chip de om...Ea este un om cu chip de inger,cu un suflet bun si curat.Sufletele pereche ar face orice sa fie impreuna..ar incerca sa invinga totul.Pentru ca puterea iubirii este cea care tine oamenii uniti pana la moarte.Sa iubesti este o nebunie dar daca ai ajuns sa iubesti nu poti sa iubesti decat nebuneste.Mi-e dor de ea...de fiecare bucatica din ea..de zambetul minunat care ma chema sa vin..de noptile in care am inghetat tinand-o in brate si mintind ca imi e bine.Ai fost cel mai frumos vis pe care am avut sansa sa-l traiesc.E genul de vis care nu se traieste decat o data dar pe care nu-l uiti niciodata.Daca nu  vom mai reusi sa ne intalnim vreau sa stii ca imi doresc sa te intalnesc si intr-o viata viitoare daca in asta nu se mai poate. Si sa facem la fel ca intotdeauna...sa ne iubim chiar daca nu stim ce o sa fie maine.Albastrul ochilor ei o sa ma urmareasca mereu chiar si atunci cand voi face greseala sa nu-i mai caut privirea in toate lucrurile din viata mea.Mi-e dor sa iti sarut degetele micute...sa te tin in brate si sa-ti spun...ca din tot ce e frumos in asta lume...esti pentru mine lucrul cel mai bun.Am sa te pastrez in mine pana in ziua in care inima mea nu o sa mai aiba puterea sa bata...pentru ca simtimentul care trece prin mine acum,cand iti scriu,e mult prea intens.Si daca nu te-am iubit destul in viata asta...vreau sa nu fii suparata.Te voi iubi mereu la aceeasi intensitate...ca o bataie scurta de inima.Ma simt asa ciudat acum...parca nu mai cred in nimic si in nimeni. P.S. Te-as cere inapoi insa n-am cui te cere/ Si tot ce-a ramas e doar Chopin si tacere.