Viata ca o povara

Am tot respectul pentru psihologi,psihiatri si nebuni.Sunt trei categorii sociale distincte dar si conexe in acelasi timp.Totusi, nu cred ca viata unui om sau moartea acestuia pot fi explicate in termeni tehnici lasandu-se impresia ca parerea unui specialist in domeniu(urasc sintagma asta) este definitorie pentru o existenta simpla.Recunosc ca privesc sinuciderea ca pe un act de sfidare la adresa divinitatii si consider ca moartea voita nu este in niciun caz un gest de lasitate.Multi dintre noi suntem lasi dar nu toti ne sinucidem.Nu mi-am permis sa rad de moartea vreunui om dar unele lucruri parca nu se leaga in cazurile de sinucideri celebre.Pentru cei saraci(inclusiv cu duhul)sinuciderea unui bogat este motiv de frustrare pentru inca 6 luni din umila lor existenta.Am intalnit foarte multi oameni disperati si tristi dar motivele disperarii lor erau mult prea puerile si nesemnificative pentru a fi incadrate in realitate.Cu totii avem momente cand nu mai credem in nimic si ni se pare ca viata noastra este cea mai mizerabila cu putinta dar in lumea asta sunt oameni in situatii cu adevarat grele,la care noi nu ne gandim din simplul motiv ca problemele lor nu sunt si ale noastre.Un scriitor celebru spunea ca 'niciodata sa nu razi de cel care se sinucide din dragoste daca nu ai iubit niciodata'.Moartea e o eliberare,este adevarat,dar consider ca trebuie sa o lasam sa vina de la sine nu sa-i fortam mana.Curajul este calitatea principala a unui sinucigas.Dogmele morale nu pot opri disperarea,reala sau falsa,din mintea unui om trecut brusc de la o sinuciderea morala la cea fizica.Viata e un dar,un cadou iar de cadouri trebuie sa te bucuri si sa le pretuiesti nu sa le arunci la gunoi daca nu iti mai plac.Daca te-a parasit si nu te mai iubeste,inchide-te in baie si pune-te pe plans dar inceteaza sa te gandesti ca moartea ta il va face pe el/ea sa nu te uite niciodata.Viata e grea dar trece repede,si de aceea,merita traita cat mai intens.Am scris aceasta postare gandindu-ma si la cei care fac greseala sa creada ca o data ajunsi la limita suportabilitatii vietii,sinuciderea este singura solutie viabila.Nu este nimic mai gresit..Avem constiinta si suntem inzestrati cu inteligenta,fapt care ar trebui sa ne determine sa cautam solutii nu sa abandonam lupta.Sinuciderea este un gest personal,intim si nu cred ca postand pe Facebook tragismul disperarii tale se va gasi cineva care sa te ajute.Toti te compatimesc dar nimeni nimeni nu intelege ce simti tu,si nu reuseste nimeni sa te ajute sa depasesti starea grea in care te afli.Cand iti e greu,sa plangi dar sa treci peste, pentru ca lumea nu se opreste sa asculte suferinta ta interioara.P.S.Cand nu mai crezi in nimic incearca sa crezi in tine.Si zambeste...