La tine-n brate
ma simt ca in casuta din povesti
aceea din mijlocul padurii fermecate
unde este cald si frumos,
unde lemnele trosnesc in semineu
iar iepuri de zapada alearga
prin bucatarie
in timp ce tu ma saruti pe frunte
si imi spui,
in fata focului aprins,
ca visul asta nu se termina maine dimineata.
Te iubesc
cu aceeasi intensitate
cu care stropii de ploaie
lovesc pamantul
intr-o vara
ce pare ca nu are sfarsit.
Pe buzule tale ninse
se simte miros de portocale
si ninge ne-ntrerupt
ca intr-un basm rusesc vechi
in care fericirea
sta ascunsa in coltul camerei
si ne urmareste zambetele.
E atata liniste iar in mine
omuletul de zapada
prinde viata...
E decembrie
si esti aici..
Ionut, multumesc mult pentru aceste versuri frumoase. Am primit mai multe mesaje la care fetele sa imi spuna ca poezia e foarte frumoasa :)
RăspundețiȘtergereAzi am avut parte de o seara superba. Am simtit si miros de portocale, a fost cald si frumos la noi, deci s-a incadrat perfect cuvintele din poezie :)
Foarte frumoasa poezia, am simtit ca trebuie sa scriu si aici. Liuba e o fata pe cinste.
RăspundețiȘtergereEu va multumesc draga Liuba pentru ca mi-ati dat sansa sa va scriu.Sunteti doi oameni frumosi si minunati.
RăspundețiȘtergereMultumesc Mihaela pentru vizita si comentariu si ma bucur ca ti-a placut.Te mai astept pe aici.:)