Eu nu mai cred in impacare..cuvintele ce rost mai au
si doar pentru cuvinte goale..timpu-napoi nu pot sa-l dau.
Prin parcuri unde frunzele nu cad, vad silueta ta cum umbla
nu pot ca sa ma regasesc decat daca-mi apari in umbra.
Am tot creat fiecare in parte, ziduri ce sentimente nu separa
crezand ca terapia o sa faca durerea sa dispara.
Vad trenuri in visele mele ce nu opresc in gari uitate
la fel cum nici tu nu te-opresti si mergi tacuta mai departe.
Finalitate in iubire nu cred ca mai exista
atata timp cat intre noi amaraciuni persista.
Tot ce iti scriu as vrea sa stii ca nu sunt sentimente
sunt umbra unor lucruri ce nu mai sunt existente.
In noaptea ultimului vals
o sa te las pe tine
sa stingi lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu