Nu te-as uita chiar de-mi doresc in nopti cu luna plina
strig dupa moarte sa ma ia caci sunt cuprins de-o vina
ce doarme pe tamplele mele si nu vrea ca sa plece
nu pot scapa de chipul tau prin fata mea cand trece
Eu te-am iubit dar nu ti-am spus-o la timpul potrivit
am fost prea las la inceput dar mai las la sfarsit
ma bucuram cand sarutam buze si umeri goi
dar astazi nu pot sa zambesc cand ma gandesc la noi
Mi-ai fost minune absoluta...muza unui proscris
unui poet cu rima alba ce s-a lasat invins
iubeam mainile tale mici si ochii aia mari
chiar si acum dupa mult timp in brate simt ca-mi sari
Dar nu esti tu si nici eu nu-s, caci drumuri separate
ne plimba pasii rataciti...destine-ntortocheate
nu cred ca nu a fost sa fie..nu sunt asa naiv
sa cred sa soarta ne desparte fara niciun motiv
Am vrut de multe ori sa-ti scriu epistole cu rost
in incearcarea de-a aprinde nimicul care-a fost
mi-am dat seama intr-un tarziu ca poate-ti este bine
si n-ai nevoie de-amintiri venite de la mine.
Nu ti-am spus-o dar imi doresc sa imi acorzi iertarea
caci stiu ca nu-s destul de bun sa merit impacarea
in noptile-n care nu ploua iar stele nu rasar
doar atunci pot sa inchid ochii..sa plang si sa dispar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu