Privesc frunzele albastre pe sub geamul meu cum cad
amintiri ce par napaste ma tot roaga sa le ard
vreau sa te scutesc pe tine de ganduri ce nu au rost
inchizand acum in mine ce mai este din ce-a fost.
Si cazut in dezolare..demonii imi dau tarcoale
ne-am iubit indiferenti folosind cuvinte goale
am creat false impresii care dor inca si-acum
din focul iubirii noastre am adunat numai scrum.
Eu am vrut ca sa las timpul sa decida pentru noi
dar tu m-ai trecut prin sita aducand furtuni si ploi
m-ai indepartat de tine sperand c-o sa ma salvezi
dar ce-a mai ramas din mine...nu ai vrut ca sa mai vezi.
Te-am iubit cu disperarea unui gand ce sta in loc
si poate doar intamplarea a facut sa n-am noroc
acum mai stau marturie sarutari sub luna plina
si-un munte de amintiri ce nu poarta nicio vina.
Indiferenta n-a ucis sufletul meu instrainat
am fost invins doar de un vis...ce a venit si a plecat
sunt doar un pacatos lucid...ateu cand vine vorba de iubire
tot ceea ce a fost cu noi raman doar vorbe in nestire.
Eu nu te-am scos din trupul meu...prin sange-mi fugi grabita
chiar daca nu a fost sa fie..n-ai fost a mea ursita
azi nu ma simt invingator dar nici nu sunt invins
sunt nopti in care nu mi-e dor crezand ca-s un proscris.
Ce sa-ti mai spun...ce sa-mi mai spui..cand nu mai sunt cuvinte
ca nu mai esti a nimanui iar visul meu ma minte?
in zile-n care disperat ma agatam de stele
crezand ca un nebun naiv ca tu esti ca si ele.
Saruta-ma de noapte buna cand imi e teama de vise
doar tu poti ca sa faci asta cand toate par interzise
vreau ca sa mai simt aroma pielii tale colorate
pentru ca visele mele sa se faca praf in noapte.
Am fost lovit de-o maladie...iubirea care ti-o port tie
si daca voi muri din asta as vrea planeta ca sa stie
ca te-am iubit ca pe-o icoana si m-ai condus la nebunie
sau poate asta e iubirea ce mi-o jurai candva tu mie.
Am fost pierdut si regasit intr-un albastru fascinant
de-un inger ce zambeste viu lucind a alb imaculat
si cad plang cand toate par aievea doar un vis
in care eu nepasator ma las intruna prins.
Nu te-am intrebat nicicand...poate ca nu mi-a pasat
dac-ai regretat plangand ziua-n care ai plecat
daca-n nopti fara de stele ti-ai dorit sa fiu cu tine
dac-a fost ceva cu noi sau doar dragoste de sine.
Puteai sa intrebi prin vecini sau sa-mi trimiti scrisoare
sa-mi spui in ea tot ce vrei tu...ca razi dar ca te doare
dar ca un realist convins imi pun o intrebare
ne-am iubit sau ne-am prefacut...mai e rost de iertare?
Calatoresc prin tari straine purtand inca in mine
regrete si o zi senina ce parca nu mai vine
am pus la naftalina ganduri ce nicicand n-au fost spuse
poate,prin porumbei, candva toate-ti vor fi aduse.
Sa le citesti dar sa nu plangi fiindca nu merit lacrimi
poate si tu la randul tau vei fi trecand prin patimi
dar eu am fost un suflet rar ce nu-si merita chinul
ce a luptat cat s-a putut sa nu-si schimbe destinul.
Din tot ce-a fost si astazi nu mai este
candva o sa se scrie o poveste
si esti departe...nu-ti mai simt parfumul
caci din iubiri ramane numai scrumul....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu