Iti scriu
ca unei flori albastre
peste care timpul a uitat sa puna apa
facand-o sa arate
ca un gand amar
uitat in unul din colturile
unei minti geniale.
Am o singura teama...
gandul ca as putea sa fiu fericit
ziua aceea va fi data mortii mele
morale
caci nemaiavand dupa ce alerga
voi deveni
doar o inima ce bate intr-un corp de piatra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu