Imi pare rau ca n-am putut sa iti sarut tacerea
insomniac cum sunt acum iti simt pierdut durerea
dar nu te-alina niciun gand si nicio vorba buna
astepti doar cavalerul alb plangand sub clar de luna
as avea multe sa iti spun dar nu mai vad vreun rost
cu multe lacrimi ai platit nefericitul cost
doar tu puteai ca sa iubesti un ratacit ca mine
ce n-a-nteles nicicand iubirea sau facerea de bine
mi-ai fost Isolda la-nceput...eu Tristan la sfarsit
m-ai strans in brate far' sa sti plecarea-mi timpurie
ti-am fost de toate dar nicicand iubit
acum degeaba plangi...emotia nu invie
prea multa cenusa porti pe frunte si pe buze
si sufletul ti-e torturat de amintiri confuze
nu porti sa spui daca ti-e dor...stiu ca ai vrea sa-ti fie
daca-n inima simti ceva...sper ca e bucurie.
intre Scilla si Caribda te purtam mereu pe tampla
nici macar n-am banuit ca or sa mi se-ntample
adorabila povara pleaca fiindca nu mai poate
sa iubeasca un poet care se scufunda-n moarte
Ne despartim...un zambet scurt..priviri fata in fata
in ochii tai tremurator emotia ingheata
nu mi-am dorit momentul asta..nici nu l-am asteptat
dar simt un mare gol in suflet...ceva parc-a plecat
pasesc spre casa linistit dar las un gand in spate
de ce am renuntat la ea cand stiu ca nu se poate?
orice demon are un inger pe umar ca sa-i planga
si-n noptile adanci si seci lumina sa o stinga.
tu esti acolo undeva iti simt prezenta vie
de 'noapte buna' ma saruti far' ca nimeni sa stie
deschid ochii incetisor...zambesti tacut si trista
apoi dispari iubirea mea in praful din batista
Muzelor mele tacute....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu