Maestrul si Margareta

Maestrul :

Lumina si-ntuneric
si umbre..multe umbre
un zambet ce opreste stropi de ploaie
si tu...acelasi inger

suras nepretuit
si o batista prafuita
de lacrimi uscate


Margareta :


Aerul ce ne separa
miroase a uitare
dar sufletul ce-l pun chezas
pentru sentimentele mele
o sa ne tina impreuna.

te-am asteptat atat de mult
incat timpul este demodat
si-l pot opri
cand esti aici.


Maestrul :  Vad umbre...diavoli si ingeri

Margareta: Astia suntem noi doi