Powered By Blogger

joi, 27 octombrie 2011

Tortura unui gand

Daca de maine nu as mai fi cine sunt astazi,ma intreb daca mi-ar fi rusine de toate gesturile pe care le-as face,daca le voi putea regreta sau,poate impaca cu ele.Nu privesc lumea cu ochi critic dar mi se pare ca ne scufundam in neant cu voia noastra si ne este mult prea lene sa ridicam un deget pentru a ne agata de ceva solid care sa ne tina macar atarnati,pana prindem puteri pentru a ne ridica.Cineva imi spunea ca pentru a fi o jigodie iti trebuie o calitate esentiala:nesimtirea totala dusa la limita si un egoism demential.As vrea pentru o zi sa fiu un altfel de om..mai nepasator..mai egoist...mai jigodie.Desi cred ca a doua zi as intra in pamant de rusine pentru ca daca nu te caracterizeaza asta nu poti sa traiesti  ca si cand totul poate fi dat uitarii asa usor.Sunt un sensibil si orice lucru necaracteristic ma doare...nu stiu de ce dar ma doare.Nu stiu daca este mai avantajos sa traiesti viata in plina nepasare si egoism si sa platesti la sfarsitul lumii sau sa induri o viata intreaga toata lucrurile iar rasplata sa-ti vina la Judecata de Apoi.Unii prefera sa traiasca la maxim si mai tarziu sa spuna rugaciunea de iertare,sperand intr-o salvare pe ultima suta de metri.Sa nu credeti ca fac cumva o judecata a felului in care isi traieste fiecare viata,asta in niciun caz,ci doar explic din punctul meu de vedere cum vad eu lucrurile.Nu stiu daca este bine sau rau dar asta sunt eu.In alta ordine de idei am fost intrebat daca as putea vreodata sa idealizez o iubire adica sa stiu ca ea este aleasa dar sa nu o ating de frica pierderii totale.O intrebare foarte grea....si am avut nevoie de ceva timp ca sa o 'mestec' bine.Pot sa inteleg ce a vrut sa spuna prietenul cand m-a pus intr-o asemenea incurcatura dar spera la raspunsul care sa-l multumeasca pe deplin.Da,pot sa las o fiinta sa intre in mintea si in inima mea,sa respire la unison cu mine dar sa imi fie imposibil de atins,cateodata din motive mai greu de inteles.Stiu sa simt o fantezie si sa ma contopesc cu ea desi omul nu prea crede in lucrurile care nu pot fi palpabile.Nevoia de magie ne tine cateodata sufletele aprinse,asa ca sa nu inghete mintea de tot si sa uite de cat de mult inseamna dragostea pentru vietile noastre umile.Nu stiu daca este nebunie sau inconstienta dar cred ca exista persoane capabile sa experimenteze si acest gen de iubire mentala desi cam fortata si extrem de dureroasa uneori.Poate fericirea vine si din faptul ca,neputand sa o atingi nu-i poti face acel rau inconstient care deseori se interpune in relatiile normale.Dar ce te faci cand iti este dor si nu este decat in gandul tau,fara posibilitatea unei consolari meritate? O groaza de intrebari se nasc in jurul acestei ipoteze care pentru mine personal,in momentele astea de dezamagire,nu pare chiar o utopie.Se rezuma a fi doar tortura unui gand..

2 comentarii:

  1. Am citit articolul tau si acum am o intrebare: Esti torturat de acel gand pentru ca nu vrei sa recunosti ca ai nevoie de el... sau pentru ca l-ai tradat (sau ai incercat sa faci acest lucru)?
    Sper ca intelegi la ce ma refer... si astept un raspuns. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Raspunsul meu este acesta:exista persoane pe care nu le putem iubi din cauza ca le-am pus pe un piedestal prea inalt pentru a mai putea ajunge la el.Am incercat sa-l tradez dar nu am putut sa fac asta.

    RăspundețiȘtergere

Despre mine