Merit uitarea

Mi-e dor de tine ca de-un lucru vechi
Pe care azi in palme nu-l mai tin
Mi-e dor de tine chiar daca-o sa-ncepi
De maine ca sa-mi picuri in inima venin

Cand ma gandesc la tine ma scufund
Intr-o tristete fara de-nteles
Si nici in gand nu pot sa mai ascund
Dorinta de-a simti un dor firesc

De mult am incetat sa te visez
Oricat as incerca stiu ca n-am sa mai pot
De cate ori ma-nchid si meditez
O fac din minte ca sa mi te scot

Ma bucur ca de mine n-ai nevoie
Caci,sincer,nu mai am ce sa-ti ofer
Poti sa te scalzi in fericire si in voie
Ramanem doar sa impartim acelasi cer

Cateodata-n noapte plang si tremur
Ca un copil ce s-a maturizat subit
In inima si-n suflet simt cutremur
Caci mintea m-a-nselat si m-a mintit

Mi-e frica de un viitor nesigur
De un cosmar care devine inerent
Mi-e frica ca sa refulez in ura
Nu vreau sa fiu malefic si dement

Mi-e frica ca sa iubesc o fantasma
Ce-mi joaca farse inutile-n gand
Ea nu m-ar insela nicicand,o stiu prea bine
Dar n-as putea in brate sa o strang

Fosneste absurdul sub talpile soaptelor
Te tin de mana si-mi zambesc pierdut
Si timpul se muta in lumea viselor
Universul imi pare un film mut

Dorintele profunde se sting si mor incet
Nu le mai pot ascunde dar nici nu le regret
Ai fost o fericire care-a tinut putin
Si clipele frumoase adorm si nu mai vin

O nebunie scurta-asa o pot descrie
Calatoria intre extaz si agonie
Periplul nesfarsit catre un suflet mort
Terminand cu mine..a terminat cu tot

Fa-mi cadou doua lacrimi reci
Lasa-le sa-mi cada in palme
S-atunci te voi lasa sa pleci
Cand toata lumea plange si adoarme

Deseneaza-ti zambetul in stele
Dar ascunde-l de privirea mea
Fa-ma sa mai cred in soare si in iele
Si haide sa fugim in lume undeva

Azi am fericirea de fi nebun
De-a ma pierde-n lume,de-a nu zambi
Maine poate o sa fiu ma bun
Dar asta niciodata n-o s-o stii

Poate merit ca sa fiu uitat
Daca n-am meritat sa fiu iubit
Poate n-am meritat sa fiu tradat
Daca merit ca sa fiu mintit

Canta-mi la pian prin minte
O sonata trista,veche
Iar o eu o sa te tin minte
Gadilandu-mi o ureche

Gandeste-te bine cand vei mai iubi
Ca nu toti sunt la fel ca mine
Dar poate singura asta vei sti
Cand o sa vezi ca plangi si nu e bine

In dragoste norocul n-are sens
Iubirea nu-i nicicand o loterie
Daca treci prin viata trist si sters
O sa simti ce-i aia bucurie

Poate gresesc ca inca iti mai scriu poeme triste
Dar e singurul lucru pe care-l mai pot face
Azi multe lucruri imi sunt interzise
E ultimul poem si-apoi te las in pace

Potop cu stele albe de cristal
Cand sufletul e rau si se revarsa
Cand moarte ne priveste fara de habar

Deschide usa si lasa-ma in casa.