Ea plange fara sa stie de ce
Nici el nu intelege nimic
Lacrimile cazute nu le mai ridica nimeni
Si doare un pic
Tacerea ne scufunda intr-o bezna rece
Si nu pot sa respir...
Fara sa simt buzele tale
Reci si amare.
Suntem invalizi iubito
Ne iubim doar pe jumatate
Sau poate pastram saruturi seci
Si pentru lumea cealalta
Ma cauti in intuneric cu o mana
Cu cealata imi opresti sangerarea
Iti pastrezi tacuta lacrimile
Pentru cand nu voi mai fi
Sunt orb,surd,mut
Ca nu inteleg prin cate treci
Si de ce mai esti aici
Cand toata lumea pleaca
Chinuitoare ganduri iti taie somnul
Plangi goala pe margine de pat
Si sunt prea slab si las ca sa te iau in brate
Sa-ti spun ca noaptea-i lunga...prea lunga
Pentru insomnia ta.
"Iubeşti întâi din milă,din îndatorire,din duioşie,iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită,îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti,să înşeli atâta încredere." (Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste,Întâia noapte de război)
Nu-i asa dramatic. Ei sunt impreuna. Isi pot simtii gusturile amare. Isi pot sterge lacrimile acide. Isi pot dizolva dulcea suferinta. Pot aduce totul la nimic. Au din ce. Chiar te pricepi!
RăspundețiȘtergere