Anotimpuri care nu se repeta

Daca stau intins in paturi cu ganduri pline de riduri
este c-am pus intre noi doar nemasurate ziduri
si imbatranit de vreme,anost si plin de regrete
ma-ntreb cum de te-am ales din multimile de fete

Simt ca ne-am trait iubirea doar in priviri zbuciumate
care au reusit incet sa ne duca mai departe
daca sunt bolnav de tine iar durerea mi-e straina
inseamna ca te-am uitat si n-ai avut nicio vina

Sunt bolnav de o tristete ce pare fara sfarsit
fiindca te-am visat azi noapte si parea ca ai venit
dar a fost doar o himera ce ma bantuie de mult
visele-mi mai tin credinta ca poate nu ne-am pierdut

Martorii iubirii noastre stau prafuiti intr-un parc
abia dupa ani de zile am puterea ca sa-l calc
mi-a fost teama de-amintiri ce poate o sa doara
cand sterg din minte chipul tau...pentru a mia oara


In gari mereu te-am asteptat privind trenuri cum pleaca
simtind arsuri pe pielea gri cum crancen ma incearca
sunt torturat de ganduri negre..le simt fugind prin vene
astept un semn sa pot veni...un inger sa ma cheme.

Eu n-am stiut,tu n-ai stiut astazi cat de rau doare
doi simpli imperfecti,straini cersind doar o iertare
ne-am comportat ca doi adulti numai la despartire
am ridicat ziduri si munti fugind de fericire.

Sunt prea batran si prea naiv sa cred in regasire
si las distanta dintre noi ca simpla amintire
oricat as incerca de mult ramai la mine-n minte
iar gandurile ce le scriu nu sunt  simple cuvinte

Caci te-am iubit nepasator la modul absolut
intr-un decor vesel sau trist creat doar la trecut
te-am tatuat la mine-n gand ca nu-mi doream sa pleci
cat mi-am dorit in nopti cu dor prin fata mea sa treci

In ochii aia delicati dansau doar lacrimi mari
s-am fost cum nu am vrut sa fim dar niciodata tari
nu pot sa spun ca-mi pare rau dar nici ca-mi pare bine
dar am iubit ca un nebun copilul viu din tine

Iar anii au trecut grabiti fugind de amandoi
si parca suntem doi batrani cazuti intr-un razboi
tu cauti priviri ce nu mai sunt iar eu te caut pe tine
si astfel rup bucati din noi ca vreau sa dau de mine

Traiesc acum din nostalgii care-s de mult apuse
si cat de dureroase sunt cuvintele nespuse
imi este dor de-o domnisoara ce nu stie a plange
o port in carne si in oase...imi circula prin sange.