Iubito,
cata toamn-ai strans in tine
ai frunze aramii pe tample
si-n palme...in palme tii
un inger adormit pe culori vii
ce nu stie ce-o sa se-ntample
cu tine sau cu mine.
Iubito,
in paru-ti ud de-un verde crud
vreau degetele sa-mi ascund
iar pielea-ti alba...minunata
sa mi-o dai toata
toata.
Toamna vine...toamna trece
lasa-mi racoarea noptilor
si ceata diminetilor
in care nu ma trezesc langa tine.
P.S. Dupa cum puteti observa si in poemul de mai sus, lipsa de inspiratie m-a facut sa stau departe de blog o vreme. Sper sa treaca curand si sa revin cu postari care sa va incante. Imi doresc sa nu va fi speriat lipsa mea. O saptamana frumoasa!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMi-a luat jumatate de zi sa traduc comentariul tau :)))
RăspundețiȘtergerePoemul asta l-am scris cu gandul la tine pentru ca stiu cat iti place poezia mea.
Intr-o zi o sa scriu in limba greaca ca sa te pun si pe tine putin la treaba :))
Multumesc pentru vizita...mijn lief :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNu ma deranjeaza comentarile tale chiar daca ma pui la treaba cu tradusul textelor. Sunt fericit pentru fiecare vizita si nu pot, si nici nu am de ce,sa ma supar cand glumesti.
RăspundețiȘtergere