Ramas bun domnisoara Albastru

Iti scriu aceasta ultima scrisoare
si vreau sa-ti spun ca-n minta mea persista
ideea ca n-am stiut s-avem rabdare
iar astazi intre noi nimic nu mai exista


Ti-am spus de multe ori ce-ai insemnat
si  cate-as fi facut doar pentru ochii tai
o lumea-as fi ucis cu gandul impacat
neimpartind-o intre buni si rai


Ai fi putut sa fii in universul meu
eterna  si nemuritoarea cheie sol
dar ai ales sa mergi pe drumul tau
lasandu-ma atat de trist,atat de gol


Platesti fara sa vrei nefericitul cost
al intrebarilor ce nu mai au raspuns
din tine a ramas ce nici n-a fost
si ce-ai simtit nicicand n-a fost deajuns


Din tot ce ni se-ntampla numai noua
nimic n-am invatat si nu e vreme
ca poate intr-o lume, una noua
nu mai e nimeni acasa sa ne cheme


Si-a mai ramas un singur gand
ma urmareste, nu ma lasa
ca unde esti tu...sunt si eu
ca unde esti tu....sunt acasa


Sometimes...forever might be too long...