Iti scriu dintr-o indepartare
ca un nebun ce nu da veste
se pierde-n ochii tai amari
cand se incheie o poveste
Iti scriu ca unei nebunii
inchisa sub alba-ti piele
si ma gandesc la cum o fi
sa te sarut ca-ntr-o durere
ce ne uneste ne-ncetat
asa cum stele stau lipite
de bolta fara de pacate
cand le surprindem adormite.
Hai lasa ploaia ca sa-ti ude
buzele arse-n plina vara
de gandul meu nu te ascunde
si nici nu il lasa sa moara
nu ma iubesti..asta mi-e clar
si nici nu as putea sa-ti cer
o amintire ce-n zadar
nu-ti schimba inima de fier...
Ahhh ce frumos!!! Mi-a placut mult: "de gandul meu nu te ascunde
RăspundețiȘtergeresi nici nu il lasa sa moara"
Multumesc frumos Liuba! Tu mereu ma incurajezi si esti alaturi de scrierile mele si nu am cuvinte sa-ti multumesc indeajuns pentru asta.
ȘtergereCred ca în entuziasmul meu, citind poezii mai vechi am ratat-o chiar pe prima! :)
RăspundețiȘtergereTrebuie sa mai repet ca scrii asa de frumos...... :))
Ma lasi fara cuvinte draga Ella...Nu stiu cum sa-ti multumesc...simt ca orice as spune nu este destul..
ȘtergereMultumesc din inima!