Bad mood

De astazi eu nu mai exist si ma despart de lume
Si rog prietenii cei buni sa uite al meu nume
Caci ma inchid in cochilia nefericirilor marunte
Si cei ce m-au iubit candva..vor putea sa ma uite

Singuratatea-i fericirea cei hraneste pe nebuni
Care urasc compatimirea si nu mai vor sa fie buni
Traind intr-o lume absurda,obscura,de neinteles
Ei fug de lume si de vise,crezand iubirea un nonsens

Cand libertatea-i o himera care atinge multi 'normali'
Groapa cu lei nu te atrage dar totusi trebuie sa sari
Intelegandu-ti nebunia ce te traieste si te vrea
O sa-ntelegi ca simplitatea e singurul leac pentru ea

Am inteles de la batrani ca totul sta in tine
Si criminalul,si nebunul si facerea de bine
Ca gandul ti-e hotarator in toate cele bune
Ca nu depinde de destin,de stele sau de lume

Iubirea ti-e singurul bun care te mai salveaza
E scurta nebunie dulce care nu se mimeaza
E sentiment ciudat si crud care tine treaz
Dar el te face sa zambesti,sa lupti,sa fii viteaz


Am inteles asa tarziu..nimic nu pot sa schimb
Caci soarta mi-e batuta-n cuie- in Hades sa ma plimb
Sunt resemnat,fara puteri si plin de rani adanci
Mintea-mi repeta nesfarsit: Ai voie ca sa plangi!

Dar niciun rau de lacrimi pur pacatul nu mi-l spala
Si leacul pentr-un orb nebun e singur ca sa moara
In camera saracacioasa,cu furnici si gunoi
Nebunul o sa inteleaga: iubirea nu-i de noi.

Sfarsitul este asa aproape se tine scai de mine
Pacat c-am pendulat mereu doar intre rau si bine
Alegerea era usoara dar las am fost mereu
Ne-ntelegand cine-mi vrea bine si cine imi vrea rau

Acum e timpul ca sa plec-sa nu va fie dor
Drumul o sa fie lin,placut,cald si usor
Cred c-o sa-mi fie dor de voi-poate chiar si de mine
Si vreau ca sa va bucurati ca am ajuns cu bine.