Zborul MMXIII

Totul a devenit anodin
Sau, dacă nu anodin, ceva
spre care nimeni nu mai indrăznește să spere
sau să viseze.

Așa că iți propun, cititorule
să imi dai voie să devin un Maester Daedal al cuvintelor,
să confecționez două perechi de aripi
Artificiale; dar cu care
să evadăm din acest labirint mioritic.

Mulți vor incerca să iți sisteze zborul
Unii chiar camuflați in acel bărbier
cu foarfeci de aur, parcă neatinse
de cei 2000 de ani de vânat
și crestat;
Cu vorba dulce ca ambrozia
Etalând o viziune asupra lumii incomensurabilă
parcă;
să te răsfețe, să te îmbete, cu gloria
Imaginară si atemporală...

Tu nu te lăsa păcălit.

Iar când ai scăpat, definitiv!
de călăul
Cu foarfeci vetuste.
Și ești pregătit să ajungi pe culmi,
Nemaivăzute!
Îți dai seama că de fapt ai doar
Aripi de struț...



Acest poem apartine celui mai nou prieten al meu,Angelo Astilean.
Va propun sa-l cititi si sa va exprimati parerea sincera.