S-au topit cuvintele in calimara
si chiar daca as stii ce sa-ti spun
cel mai probabil,nu m-ai crede
pentru ca eu,
nefiind ca restul
sunt greu de inchis in albastrul ochilor tai.
Scoate-mi cioburile din suflet
cu degetele tale mici si albe
multicolore uneori
cand viata tinde spre un gri anost
deseneaza-mi in palme
un inger albastru
ca sa nu-mi mai fie dor de tine.
Am citit poemul cand eram in tren si acum am mai citit odata de pe laptop, imi place! :)
RăspundețiȘtergere