Ma tem de vorbele ce nu le spui
si de-o uitare cruda si groteasca
ma tem ca nu mai esti a nimanui
ca nu mai este nimeni care sa iubeasca
Am incercat mereu ca sa schimbam povestea
finalul este vrednic de dispret
si-as vrea ca-n lume sa se duca vestea...
ce simt eu pentru tine n-are pret
Nu-mi spune ca mai vrei sa-ti scriu poeme
elogii care vor ramane in uitare
e prea tarziu sau poate prea devreme
sa plangem dupa semne de-ntrebare.
Sunt prins mortal in tragica depresie
a unui om ce nu mai poate sa iubeasca
si-n minte-mi sta blocata o sugestie
ce nu-mi alina rana sufleteasca.
Si-mi pare rau ca n-am avut curajul
de a ne desparti la timpul potrivit
vad lacrimi mari care-ti strica machiajul
si-un zambet larg ce a ramas strivit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu