Treptele castelului erau reci
si-ti gadilau talpile
cand alergai in graba pe culoare
ce duceau
in gradina fermecata
unde-ti placea sa te joci cu roua
si sa zambesti
nestingherita
cerului.
Povestile
ti se intindeau in fata ochilor
si doar atingerea ta
dadea viata imposibilului
aducand la nivel terestru orice gand
ratacit
prin mintea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu