Frumoaso
de ce privesti lumea
ca pe o mare fara sfarsit,
si tii ochii deschisi
pentru a prinde visele
in palme?
Buze stravezii
pleoape arse de lumina
intunericul nu stie altceva
decat sa inghita zambete
si sa intepe inima
pentru a stoarce ochii
de lacrimi.
Au inceput sa cante copacii
ode
frunzelor cazute
si imprastiate
intr-o dimineata de septembrie
cand soarele se juca cu norii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu