Amintirea unei clipe

Urc trepte
spre usi inchise
si ma sperie gandul
ca cea mai inalta forma
a suferintei
este
sa nu pastrezi totul cum a fost
ci sa o iei de la capat
ca si cum
nimic nu s-ar fi intamplat
in realitate.


EA
nu a fost decat punctul
care a inchis un cerc
si cu toate ca inima nu este rotunda
constiinta mea
nu stie prea multa geometrie
atunci cand iubeste.


Trecutului nu-i datorez nimic
nici macar o uitatura stramba inapoi
nici amintirea unei clipe
ce ar putea sa-mi apara
vag
prin gand.


Un albastru prafuit
culoarea ochilor
ce candva au reusit
sa adauge
o bataie in plus
unei inimi
putrezite...