Te-am intalnit
cand simteam ca nu pot
sa mai port in mine
lacrimile
unei femei
triste
ce-mi aparea doar in vise
spunandu-mi:
' Sunt aici!'
imi mangaiai tamplele
cu saruturi simple si reci
ca in basmele daneze
unde zapada
ingheata inimile
iar viscolul
le duce departe.
In bratele tale
lumina se juca
cu intunericul
iar tu
te jucai cu mintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu