POETUL CELOR O MIE DE MUZE

lumea spune ca inca esti frumoasa
cum eu nici macar nu am cunoscut
si acum te vad dansand prin casa
cand ganduri ma tot cheama in trecut


imi amintesc cum ma uda ploaia
pe dupa plopi cand te pandeam ascuns
si daca pentru o clipa-ti vedeam chipul
o noapte-ntreaga imi era deajuns


nu pot sa uit nicicand prima privire
nici ochii aia verzi de nepatruns
eu care nu am crezut in iubire
nu mai aveam niciun cuvant de spus


cum dadea vantul totul la o parte
pe strada cand mergeai cu pas tacut
cu sufletul deschis ca si o carte
cu fruntea inaltata-n absolut


toti se uitau la tine ca la soare
ca la o zana buna din povesti
eu te iubeam - un simplu oarecare
ma bucuram cat de aproape-mi esti


si cateodata ne gasea-ntamplarea
stand fata-n fata putin rusinati
regret mereu ca nu am gasit calea
s-ajung la tine prin garda de soldati


am fost sarac si nu aveam prea multe
ti-as fi adus si luna de pe cer
tu iti doreai un inger sa te-asculte
iar asta n-am putut sa iti ofer


am parasit orasul cu inima-ndoita
lasam in urma tot ceea ce iubeam
tu mi-ai fost muza,idol nu iubita
si-n fiecare vis al meu te adoram


dar ma intorc in locul unde a-nceput
tacerea pasilor mi se ascunde
oricat as incerca nu pot sa uit
in capul meu doar vocea ta s-aude