Lumina-i patrundea in fiecare colt al mintii
adora adierea calda a nemuririi
din fiecare vena.
Zambea
cand simtea
ca daca ridica un deget in aer
putea agata cerul
credea
ca o ploaie de stele in plina zi
ar putea spala
pacatele umanitatii.
Avea o singura temere
sa nu-si piarda gandurile
nu-i pasa de nimic altceva
nici macar de talpile incinse
ce-i colindau sufletul
in noptile in care
insomnia reusea
sa ucida orice vis.
Pe tamplele ei
absolutul
croseta
un suras.
In ochii tai se pierde orice muritor
esti inger cazut in agonie
am fost sortit vesnic sa te ador
dar tu sa nu imi fi sortita mie.
Aminteste-ti de mine
ca de un om
ce a plans
doar cand nu a trebuit.
Sfarsitul ne-a gasit nepregatiti
Ce usor te-ai intors si ai plecat
Si demonii radeau innebuniti
Ce festival de circ si de ratati
Nici mie nu mi-e bine si nu sunt fericit
Tristetea ma apasa in ganduri prea prostesti
Nicicand in viata-ntreaga mai mult nu mi-am dorit
S-apari aici spunand:Oare ma mai iubesti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu