Imi tot spun ca nu existi
ca parul tau de culoarea frunzelor tomnatice
este doar plasmuirea
unei femei care este vesnic intarziata
ce asteapta intr-o gara goala
un tren ce nu vine nicicand.
Imi tot spun ca parfumul tau
este culoarea vocilor din capul meu
alea care-mi spun in fiecare dimineata
refrenul ochilor tristi
si a buzelor arse de soare.
Imi tot spui
cat de mult de potrivim
ca toata aceasta incapatanare a mea
este rodul zilelor in care nu am plans
in care nu am regretat
in care nu mi-am taiat venele
din frustrare romantica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu