Si ce daca eu cred ca nimic nu a fost
cand lacrimi iti cad pe buze si-n palme
am platit prea mult timp nefericitul cost
de a fi iubitul unei singure doamne.
Si ce daca eu spun ca n-ai meritat
sa te privesc ca pe un soare
nopti albe de chin,dor si oftat
si tortura cu semne de intrebare.
Recunosc ca fost o curiozitate pentru inceput sa-ti citesc" gandurile", care apoi s-a transformat in obisnuinta . Chiar daca n-am mai spus nimic de
RăspundețiȘtergeremult , foarte mult timp , asta nu inseamna ca n-am mai trecut peste randurile scrise de tine .
M-a durut sa-ti vad suferinta din dragoste , mai ales ca am asociat-o cu cea traita de cineva drag mie , foarte drag , si caruia nu-i pot oferi ajutor . Caci , mai intotdeauna , in astfel de situatii , ajutorul este in noi insine. Mi-a placut intotdeauna tristetea poeziilor tale , si adevarul din ele .
si acum , in afara cuvintelor legate de poezia ta , as vrea daca poti , sa-mi raspunzi la o intrebare ? Ce s-a intamplat cu Iona ( Ioana ceva mai inainte ) caci a disparut pur si simplu dupa niste postari foarte triste?
Multumesc pentru faptul ca apreciezi postarile acestui blog si pentru cuvintele frumoase.
RăspundețiȘtergereIoana a fost o trecatoare,o straina iar genul acesta de oameni nu raman niciodata...dar fac greseala sa mai apara din cand in cand.