Ma-ntreb unde-i Cristosul cand mame-si plang copii
Cazuti cu aripi arse lovind pamantul ud
Am inteles de mult ca asta-i rostul firii
Parinti care-nghit lacrimi cand nu le mai ascund.
Eu nu vreau sa fiu bun cand pretu-i nemurirea
Prefer o libertate ne-ngradita de zei
Stiu ca un simplu zambet aduce fericirea
Nu-ti trebuiesc ofrande si cupe cu ulei.
In fiecare zi purtam o cruce-n spate
Blestemul Tatalui ce ne-a iubit prea mult
Ea e stigmatul nostru in bezna si in moarte
E zambetul amar a tot ce am avut.
Sunt obosit Isuse..s-ascult in miez de noapte
Ganduri ce-mi spun ca Tu nu mai existi
Miroase-n jur a moarte si-a pacate
Ne transformam subit in niste simpli tristi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu