Ca o greata in plina toamna
Peste buzele mici si arse de soare.
Noaptea doar adanceste suspansul
Unei zile pierdute si inutile
Chiar inainte sa prinda viata
Soarele diminetii.
Mi-e frica de visele in care incerc sa zbor
Ma simt ca un artist ratat
Care,manat de ambitie si glorie eterna
Creeaza aceeasi 'minune'
In fiecare zi.
As vrea sa opresc stralucirea stelelor
Astfel multimea ar intelege
Cat de minunat este intunericul
Stiind ca lumina a plecat in vacanta
Si nu se mai intoarce.
Pentru toate poverile pe care candva le-am considerat..adorabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu