Sonata japoneza

Yurika Masuno avea 20 de ani,era tanara si frumoasa,canta la vioara si studia literatura in limba engleza iar singurul ei defect este ca inca credea in oameni.
Pentru monstrul care a ucis-o nimic din aceste lucruri nu a contat.
Am studiat dreptul in facultate si am inteles foarte multe lucruri legate de anumite infractiuni iar unul dintre ele este faptul ca violul este doar epilogul unei infractiuni care implica o violenta monstruoasa.
Cel care a ucis-o nu merita pedeapsa cu moartea...ar fi mult prea bland si necinstit pentru ca exista cazuri in care omul nu mai are capacitatea de a ierta.
O moarte absurda care ridica o mare intrebare: Cine suntem cu adevarat?
De fiecare data cand observam un abuz si nu intervenim devenim complici la acel abuz.
Orice crima de acest gen depaseste simpla stire de la ora 5...devine o problema umana grava...cineva trebuie  sa intrebe cum a fost posibil asa ceva...nu putem sa mergem indiferenti spunand ca nu este treaba noastra.
Orice om care moare ucis este o problema a tuturor nu doar a familiei celui ucis sau a procurorilor.
Despre Yurika Masuno stiu doar ca era un om bun si ca raul nu o sa mai poata ajunge niciodata la ea dar merita oare acest pret?
O vad undeva in departare...canta la vioara o sonata japoneza despre uitare si iertare...
Restul sunt doar frunze care acopera tacerea.