In grav nonsens ne-a circumscris,
Cand,virtual, in el eram
Potente vii in Paradis.
Ne-a despartit de Dumnezeu,
Desfigurandu-L,prin pacat,
Icoana Chipului din eu
Si asemanarea ne-a stricat.
Fara al Harului rasad,
Memento'n fiecare zi,
Sunt lacrimile care cad...
Intre a fi si a nu fi.
In fiecare zi suport
Imensul mortii grav nonsens
Dar,port pe-Adam in mine mort...
Sa-mi dea Hristos suport imens.
Un singur lucru te condamna la moarte intr-un sistem totalitar- dorinta de a avea principii distincte fata de restul.
Poemul de mai sus a fost scris de Ilie Imbrescu putin timp inainte de moarte,la varsta de 40 de ani( cauza mortii se presupune a fi TBC dar la cate a avut de indurat in inchisoare nu putem fi siguri) si lasat sotiei captusit in haina.
"...Ne-a despartit de Dumnezeu,
RăspundețiȘtergereDesfigurandu-L,prin pacat,..." ...cam asa cred si eu..." Pacat ca sunt multi oameni care cred in pacat si astfel viata li se pare o povara.Vorba cuiva...cred ca omenirea a inteles gresit mesajul Lui pentru noi.Dumnezeu ne vrea fericiti,linistiti,buni,bucurosi,iubitori...nu cred ca ne vrea tematori mereu si calculati in orice gest,Sunt sigura ca el ne vrea sinceri,spontani,neprefacuti.Nu cred ca-l entuziasmeaza rugaciunile invatate ca papagalul si apoi repetate intr-una,fara sens.Si-apoi la ce atatea rugaciuni?Ne-a dat o viata,o viata care sta in puterea noastra s-o facem cat mai frumoasa.Carmen.:)