.jpg)
Se spune ca Dumnezeu este umilul nostru servitor
Nu trebuie decat sa cerem pentru a primi
Pacat ca suntem prea egoisti gandind
Ca sacul nu are niciodata fund.
Credinta tuturor nu este si a mea
De aceea am luat calea exilului
Prefer tacerea nimicului
In locul zgomotului facut de oameni mici
Mi-e teama sa nu fii gresit.
Primele versuri ale poeziei tale mi-au amintit de ceva si anume despre faptul ca Dumnezeu este sufletul pereche al fiecaruia dintre noi, :), si m-am bucurat.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru prilejul de reamintire!
P.S.: nu exista oameni mici sau oameni mari, exista doar Oameni, in fata lui Dumnezeu toti suntem egali.
Zile blande iti doresc, cu drag.
Draga Ionut,
RăspundețiȘtergereEu nu cred ca ai gresit cu nimic.
E deja un lucru cert ca exista oameni mici si mari, si cred ca e asa o placere prosteasca a naturii sa tot populeze pamantul cu astia mici.
Eu cred ca te inteleg, tu esti genul de om dezgustat de tertipurile religiei si ale asa zisilor credinciosi si de-aia ti-ai gasit modul tau de a comunica cu Dumnezeu.
Eu personal sunt atee si asta nu pentru ca m-ar fi convins pe mine cineva ca nu exista Dumnezeu, ci pentru ca l-am declarat eu inexistent din motive, zic eu, serioase.
Acum fiecare cu ideile lui;))
Poezia in sine e profunda. Se simte revolta in versuri si sufocarea asta, aglomerarea asta de oameni mici cum le spui tu (eu le spun prosti)care te face sa te izolezi.
Mi-a placut. Felicitari!