Iubirea...un etern paradox

Cel mai important lucru din Univers este familia.Nu pretuim nimic dar traim in expectatie,asteptand ' mai binele' care intarzie sa apara iar la final se dovedeste ca nu avea de gand sa vina niciodata.As vrea sa vorbesc despre iubire dar imi dau seama ca nu am facut nimic merituos pentru a scrie despre asta.Singurul care poate sa vorbeasca fara a fi blamat este Isus, 'sinucigasul ' care a salvat o lume intreaga.
Pot doar sa am niste reflectii care s-ar putea sa nu coincida cu parerea generala despre acest cuvant.
Adevarul despre iubire este simplu: nu stim cu exactitate ce este dar credem ca parerea noastra este cea care conteaza.  Atunci cand nu iubim cu adevarat pe cineva si suntem prea lasi sa o recunoastem,mintim pe toata lumea din dorinta de a zamisli acel sentiment.Iubirea este o boala incurabila dar regretul meu este ca noi,oamenii, suntem infectati cu un virus numit egoism care ne face imuni la aceasta boala.
Am clonat iubirea neintelegand ca surogatul nu poate atinge perfectiunea  si ca minciuna pe care o traim nu o sa ne faca sa ne simtim mai bine.Uram minciuna dar ne folosim de ea...ca motiv intemeiat.

Ca sa iubesti nu ai nevoie de un motiv logic...trebuie doar daruire iar daca o sa fi dezamagit..nu-i nimic..nu esti primul si in niciun caz ultimul.Sunt atat de multe lucruri pe care le-am inteles prea tarziu...iubirea conduce totul pentru ca Dumnezeu este iubire..pentru ca au fost zile grele in care renasteam crezand in acest surogat imperfect care ne domina,ne inalta si ne slabeste,datorita lui pendulam intre rai si iad,plangem in ploaie si ridicam ochii spre cer intr-o ruga arzatoare pentru salvare.De ce este iubirea un etern paradox?
Pentru ca nu o sa stim niciodata ce este dar ne comportam ca si cum ar fi propria noastra inventie..pentru ca nu stim cand iubim sincer si cand suntem egoisti..pentru ca suntem mereu surprinsi de ea si,din pacate,folosim metode stiintifice pentru a explica o emotie,un suras sau un sarut in palma.