De astazi eu nu mai exist si ma despart de lume
Si rog prietenii cei buni sa uite al meu nume
Caci ma inchid in cochilia nefericirilor marunte
Si cei ce m-au iubit candva..vor putea sa ma uite
Singuratatea-i fericirea cei hraneste pe nebuni
Care urasc compatimirea si nu mai vor sa fie buni
Traind intr-o lume absurda,obscura,de neinteles
Ei fug de lume si de vise,crezand iubirea un nonsens
Cand libertatea-i o himera care atinge multi 'normali'
Groapa cu lei nu te atrage dar totusi trebuie sa sari
Intelegandu-ti nebunia ce te traieste si te vrea
O sa-ntelegi ca simplitatea e singurul leac pentru ea
Am inteles de la batrani ca totul sta in tine
Si criminalul,si nebunul si facerea de bine
Ca gandul ti-e hotarator in toate cele bune
Ca nu depinde de destin,de stele sau de lume
Iubirea ti-e singurul bun care te mai salveaza
E scurta nebunie dulce care nu se mimeaza
E sentiment ciudat si crud care tine treaz
Dar el te face sa zambesti,sa lupti,sa fii viteaz
Am inteles asa tarziu..nimic nu pot sa schimb
Caci soarta mi-e batuta-n cuie- in Hades sa ma plimb
Sunt resemnat,fara puteri si plin de rani adanci
Mintea-mi repeta nesfarsit: Ai voie ca sa plangi!
Dar niciun rau de lacrimi pur pacatul nu mi-l spala
Si leacul pentr-un orb nebun e singur ca sa moara
In camera saracacioasa,cu furnici si gunoi
Nebunul o sa inteleaga: iubirea nu-i de noi.
Sfarsitul este asa aproape se tine scai de mine
Pacat c-am pendulat mereu doar intre rau si bine
Alegerea era usoara dar las am fost mereu
Ne-ntelegand cine-mi vrea bine si cine imi vrea rau
Acum e timpul ca sa plec-sa nu va fie dor
Drumul o sa fie lin,placut,cald si usor
Cred c-o sa-mi fie dor de voi-poate chiar si de mine
Si vreau ca sa va bucurati ca am ajuns cu bine.
Nu am mai scris de foarte mult timp despre nebunie,deznadejde si nefericire si am crezut ca este timpul sa o fac intr-un poem ca acesta.Este doar un poem...nimic mai mult.
Mi se pare incredibil de clar cum "prinzi" in poezia ta intrebarea. Si cum tot tu, ii dai raspunsul just...
RăspundețiȘtergereMa intreb atunci, Ionut, ce-ti scapa de fapt!?
"...Cand libertatea-i o himera care atinge multi 'normali'..."
"...Am inteles de la batrani ca totul sta in tine
Si criminalul,si nebunul si facerea de bine.
Ca gandul ti-e hotarator in toate cele bune"
"...Intelegandu-ti nebunia ce te traieste si te vrea
O sa-ntelegi ca simplitatea e singurul leac pentru ea."
Ce-ti scapa, de fapt!?
Pentru ca e lucru mare sa-ti constientizezi "nebunia", deja esti mai mult de jumatate iesit din ea, :).
De fapt sa stii ca din punctul meu de vedere nu exista "nebuni", doar daca nu cadem intrun radical absurd si judecam strict din punct de vedere social, pentru ca doar societatea (moderna si absurda) poate pretinde cu infatuare ca are o definitie a normalitatii, sub care desigur pica anormalitatea. Dar e absurd sa judecam asa, :).
Deci !?
Daca as fi fost om de litere mi-as fi permis o parere din acest punct de vedere, dar cum nu sunt decat un om caruia ii pasa de ceilalti oameni, mi-am permis doar ca fiu foarte sincera, :), si sa vorbesc doar despre ceea ce eu insami am experimentat.
ȘtergereCunosc, pentru ca am trait, "drumul" tau si nu-ti pot spune decat ca, in adevar schimbarea vine din interior, "fii TU schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume". Blamul tau este pentru tine insuti in acest moment al vietii tale.
De altfel am studiat cativa ani buni si stiu sigur ca omul se reflecat in ceilalti oameni pe sine insusi. Atunci cand judeca exteriorul, vorbesc de fapt despre interiorul lor. Sunt oameni de stiinta care au afirmat cu tarie ca cel ce a inteles legea oglindirii, s-a cucerit pe sine, si-a cunoscut umbra si a atins armonia cu tot ceea ce este.
Ionut, fii bland cu tine insuti, ai grija de sufletul tau.