Da-mi inapoi nebune dorinti
Fa-ma pierdut spunandu-mi ce simti
Sa iau ca Iuda cei 30 de arginti
Alerg catre tine ca un nebun
Si cand ma apropii uit ca sa spun
Ca-mi esti nebunie,bomba si tun
Imi esti gandul bun
Tu esti frumosul plamadit de artisti
Lumea ingheata atunci cand te misti
Iubind un nebun viata iti risti
Sa faci ca sa rada ochii mei tristi
Ma bucur nespus ca iubesti si existi.
Te tin in brate ca pe o comoara
De teama c-o sa pleci si o sa moara
Iubirea mea si poate o sa te doara
Azi e frumos afara si e vara
Si rade lumea care ne-nconjoara
De iubirea simpla si usoara.
Rugaminte sincera: Am nevoie de voi,toti cei care cititi aceasta nefericire de blog.Simt ca o sa intru curand in pana de idei asa ca am nevoie ca sa-mi trimite-mi prin mail,fiecare,care un cuvant,orice cuvant va trece prin minte,pentru a ma putea ajuta cu inspiratia,avand in vedere ca mi-a fugit muza.Un singur cuvant este de ajuns pentru a declansa mecanismul care produce aceste poeme care va plac sau va ingrozesc.Va multumesc prieteni!
Pup!:)
RăspundețiȘtergere