Fiul Omului

In seara cea din urma intrara in gradina
Iar EL le spuse simplu:Ma duc a ma ruga
Tristetea clar se vede desi n-avea vreo vina
Stia ca o sa moara pentru a ne salva

Se roaga catre Tatal,cazut in iarba mare
Nimic nu-i pentru sine dar cere indurare
Cu ochii catre cer sopteste neclintit:
Te rog..nu vreau paharul...inca nu-s pregatit

Si-atunci incepe lupta intre om si divin
Si zbuciumul e groaznic,sunt lacrimi si e chin
Doar maslini-s martori la un final tacut
Divinul se ridica iar omul e cazut

Si Fiul intelege..se-mpaca cu destinul
Se ridica plans-se sfarseste chinul
Apostoli-s dormiti uitand a-l mai veghea
Se-nchina si sopteste: Faca-se voia Ta!

O sa scriu pe tema asta pana mi se va spune ca nu ma pricep la a evoca trecutul.